Nebunie de sezon

Ca orice inceput are si-un sfarsit, stiam de mult. De asemenea, am fost mereu constienta de faptul ca nu te poti intoarce niciodata de unde ai plecat. N-o sa mai gasesti lucrurile la fel, n-o sa mai vezi aceiasi oameni, n-o sa mai simti aceleasi lucruri. Exista drumuri cu numele de DUS, dar nu exista drumuri numite INTORS. Si oricum, n-ai mai putea recunoaste cararea. Pietrele se duc la vale, vantul misca nisipul, apa sapa santuri pe care nu ai de unde sa le afli. Orice intoarcere este imposibila.



Asa am ajuns sa descopar avionul de la 2 fara 20. Daca seamana cu celalalt? Da. Acelasi sunet, aceeasi durata, acelasi efect. Daca l-am inlocuit? Nu. Nimic nu se poate inlocui. Le estept cu aceeasi emotie pe amandoua. Cel de la fara 20 soseste greu. Mi se intampla sa nu realizez ca trece, chiar daca verific de zece ori inainte ora. Celalalt vine repede. Ma ia prin surprindere si pleaca. Nu stiu de ce mai trece. Poate doar ca sa-mi aduca aminte ca exista.

Stele nu exista iarna. Helen le vede. Sunt patrate. Ale mele nu sunt deloc.

Ma intreb daca nebuniile mele sunt aceleasi cu nebuniile voastre. Ma intreb cat vor mai dura ale mele. Ma intreb daca e bine sa imi pun asemenea intrebari.

Articol realizat de Alexandra Scinteianu