Ultimii fulgi de nea

Ei bine... Am decis sa punem si o povestioara mai sensibila special pentru doamne si domnisoare cu ocazia tuturor sarbatorilor ce au avut loc in aceasta luna.

Sarmanii ghiocei! Au iesit pentru mamele noastre, pentru sufletele gingase ale fetelor si iubitelor noastre. Au iesit asa de repede!
Dar a nins, fulgii au cazut peste ghioceii care credeu ca lumea de acum e a lor. In joaca lor, in dansul lor din intamplare s-a desprins din dans si a poposit pe clopotelul de argint al firavului ghiocel. Fulgul era suparat si a inceput sa planga , cu lacrimi de cristale peste petalele delicatului clopotel. Era foarte trist ca razele ce il incalzea pentru mama lui Ianuarie l-a parasit. O adiere de vant a miscat clopotelul de argint si picaturile de cristal au alunecat usor , ajungand in pamant! Pentru o clipa, ghiocelul a simtit ca este singur , dar aceasta numai pâna cand firicerele subtiri de apa sa-u strecurat la radacinile lui. A trecut o noapte, iar dimineata, cand soerele proaspat de primavara sia-a revarsat razele blande si fragile, firavul ghiocel devenise un voievod in haina alba - apa cristalina a fulgului de nea l-a hranit peste noapte si i-a dat putere si culoare.

Acea picatura la ranit ...dar apoi la si hranit!