Se afișează postările cu eticheta Eseuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eseuri. Afișați toate postările

marți, 27 iulie 2010

Supermarmotele-dovada schimbarilor climatice

9 Datorita schimbarilor climatice au aparut "supermarmotele" , care sunt mult mai mari si hiberneza mai putin.

Specialistii spun ca verile mai lungi si mai calduroase au facut ca marmotele sa se trezeasca mai repede din hibernare, astfel incat se reproduc mai repede si se ingrasa cat mai mult.

Populatia marmotelor s-a marit in ultimii ani cu 25% , iar masa medie a crescut cu 15 %.

joi, 6 mai 2010

Story

Am pornit de la un gand si am ajuns la o poveste…am plecat apoi de la o nota si am compus o simfonie…am creat prin cuvinte un roman a ceea ce va fi..si prin soapte am dat viata unor momente de vis.
Apoi, la umbra unei clipe de indoiala am invatat sa amestec dragoste cu rabdare si sa zbor deasupra unui vis ce m-a facut sa inteleg infinitul. Am contemplat in ascuns o raza de lumina ce imi arata locul unde ai pasit ultima oara. Cadea cu atata tandrete… sa nu cumva sa stearga urmele pasilor tai pierduti candva prin camera acum prafuita de timp.
O farama de amintire imi fura pentru o secunda gandul si mi-l duce departe. Mi-l poarta pe un drum de piatra… pe care picioarele noastre goale il cunosteau atat de bine… si la o fantana ce ascunde in ea secretul unui joc de copii.
Mai pun de-o parte foi care in curand vor fi prea uzate sa fie intoarse…ele vor purta ganduri rupte dintr-un suflet indragostit si culori furate din lumina unor ochi ce au invatat sa vada dincolo de raceala unui zambet.
Am invatat impreuna cu tine sa caut in fiecare apus o noua speranta si in fiecare rasarit un motiv sa zambesc. Apoi am vrut sa vad pentru numai cateva clipe cerul prin ochii tai… si mi-am zarit chipul… luminat de atata fericire.
Nu am stiut ca viata e facuta pentru doi, pana cand nu am ramas decat eu si apusul – ce candva imi era alinare. Si totusi, am invatat ca mai presus de toate, sta o inima de copil, ce cauta vesnicia printre pietre si copaci…
M-ai invatat ca totul cere timp si ca rabdarea e sfanta… apoi mi-ai aratat cum pot sa zbor fara sa ma ridic de la pamant si cum pot atinge cerul doar cu un sarut.
Eu… te-am invatat ca maine e prea departe pentru noi… ca ar trebuii sa ne oprim din fuga noatra nebuna… si sa incercam sa cucerim ziua de azi. Te-am mai invatat cum sa nu iubesti… si cum sa pui mandria pe locul dragostei.
Asa ca am tras linie la inceput de drum… caci am hotarat sa mai ramanem putin aici. Am zis sa pacalim timpul pentru inca macar cateva clipe in care sa ne mai jucam putin “de-a v-ati ascunselea”. Eu sa ma ascund…. si tu sa ma cauti…apoi ma gasesti si imi spui ca ” Jocul s-a terminat… acum incepe viata ” – si timpul sa o ia din nou din loc…
Dar batrane timp… fii bland… si lasa-ne sa trecem usor. Sa mai putem aduna clipe de eternitate si sa ajungem unul langa altul… in acelasi timp si cu acelasi zambet… uscat de vreme… dar bine insemnat de fericirea unei vieti de diamant. Si lasa-ne ochii tineri… sa avem aducere aminte de fantani si de pietre… de flori si de lacuri… sa ne mai putem juca macar in soapta… macar in gand… cand nimeni nu ne vede… sa mai putem fi cum am fost.
Asa ca batrane timp… uita de noi.. si noi vom uita de tine. Si ne vom revedea.

Imperfect

Jumatate de luna verde isi arunca razele prin geamul spart… tacerea adanca se crapa in cateva locuri si scoate la iveala ticaitul monoton al ceasului de pe noptiera… In noaptea asta aripile ingerului s-au desfacut intr-un zbor imperfect… caderea pare din nou fireasca, iar Dumnezeu nu vrea sa vada cum in Paradis imi moare ultimul vis…
Lumea o desenez din linii frante, iar cercul are mii de colturi… rotile universului se invart in zig-zag si pe un curcubeu gri coboara din Rai o rugaciune… In noaptea asta somnul este rosu aprins… podeaua scartaie sub pasul tau alb si in vaza moare ultimul trandafir…
Gandurile mi se pierd in parul tau si vantul ti le adie si ti le risipeste prin vene… timpul ti se scurge usor din trup, iar sufletul pulseaza in ritmul iubirii care doare… In noaptea asta pamantul nu mai e rotund si lumea toata e patrata… lacrimile violet cad cu zgomot pe umarul drept si in minte moare ciudat ultima intrebare…
Jumatate de luna verde isi arunca visele prin geamul spart… pe un curcubeu gri coboara din Rai un inger fara aripi, iar timpul se scurge pe podea din ceasul de pe noptiera… In noaptea asta gandurile se vor opri in tacere sa admire trandafirul albastru… in trupul tau iubirea doare imperfect, iar pe buze iti moare firesc ultimul zambet

Feluri de a zambi

Are o suta de feluri de a zambi.Un fel de a zambi atunci cand se bucura sa ma revada, un fel de a zambi atunci cand ii este dor, are cate un fel de a zambi pentru fiecare minut de dupa miezul noptii si zambeste minunat atunci cand e fericit.Are un fel de a zambi exact inainte sa adoarma cu tampla pe umarul meu, un fel de a zambi atunci cand viseaza, are un fel de a zambi cand e putin trist si zambeste ca un copil atunci cand il sarut in coltul gurii.Are un fel de a zambi cand ii tac printre ganduri, are un fel de a zambi cand ii soptesc o minune, are cate un fel de a zambi pentru fiecare “te iubesc” de-al meu si cate unul pentru orice liniste mare.Intr-o zi el mi-a zambit cu ingeri. I-am invatat pe de rost fiecare suras si mi-am adus aminte sa zbor peste lumi.Da, acum stiu sa ii spun intr-o suta de feluri cat imi e de drag,cate unul pentru fiecare zambet al lui… dar e doar amintireaa lui.

miercuri, 5 mai 2010

Some words..

Pacla diminetii de toamna leneveste inca peste orasul cenusiu al miilor de sperante.Mirosul asfaltului rece si al cafelei aburinde imi zgarie narile si totusi,e placut.O noua zi.O noua batalie in viata mea.Asa ma stiu de aproape 16 ani:singura.Chiar si atunci cand am fost inconjurat de cei mai dragi prieteni,de cei pe care i-am iubit si inca ii mai iubesc,de familie,am simtit ca sunt prezenti doar fizic langa mine.Am crescut intr-o cautare continua,alergand dupa o altfel de prezenta,una care sa umple toate prapastiile adanci ale sufletului meu…care sa compenseze absenta tuturor celorlalte lucruri.Inca o mai caut…desi am invatat sa ma multumesc cu simple masti ,in spatele carora se afla o identitate de nimeni stiuta.

Tristele mele observatii au rasturnat toate principiile insusite de-a lungul timpului si au distrus pana si ceea ce nu trebuia atins niciodata de ratiune: credinta.E dureros sa nu mai crezi in nimic,sa ucizi un sentiment care hraneste si tine in viata atatea suflete chiar si atunci cand nu mai au nimic.In lungul drum al ratacirii necontenite din indoiala in indoiala,nu stiu unde sa ma opresc si ma vad fara mila, aruncata in valurile acestui univers nemarginit,fara carma,fara sa stiu de unde vin si spre ce aspir,purtat doar de niste pasiuni furtunoase…

Am fost un copil nestiutor,plin de sperante si idei.Imi pare rau ca nu am crezut in Mos Craciun,miracole si magie.Relatiile de prietenie imi erau mereu amenintate si influentate puternic de vre-un factor extern,drept urmare,astazi imi este frica sa nu fiu parasit de cei apropiati.Nu mi-a fost frica de intuneric dar mi-a fost frica de oameni.Ma speriau ploile abundente,ma gandeam ca s-a suparat Dumnezeu pe noi si de aceea plange.Atunci cand greseam,ceea ce se intampla destul de des, ma inghesuiam intr-un colt si plangeam,ma autopedepseam mereu crezand ca daca nu am sa o fac,toti voe pleca,asa cum promitea cate cineva ca o va face in momentele lor de suparare.Vroiam,mai mult decat orice,sa cresc mare…”atunci nu voi mai gresi…pentru ca atunci voi sti!”…Si am crescut!Se pare ca viata nu a vrut sa ma lase un copil naiv si nestiutor si m-a transformat in ceea ce sunt astazi.

Excipit-incipit

Cu totii stim. Orice inceput are un sfarsit. Nu vad rostul de ce, desi stim asta,incepem ceva si ne chinuim sa tot amanam sfarsitul.De ce ne mintim singuri,sau incercam sa ne mintem,desi stim foarte bine adevarul.De ce punem sentimente in ce facem,desi stim ca oricum se va sfarsi si vom suferi.. As vrea sa pot sa inteleg.. dar, cred ca pur si simplu asa e omul.
Omului ii este frica de adevar. Intotdeauna alege calea mai simpla, a minciunii. De mici, suntem mintiti. Ni se spune ca viata e roz,dar asta e o minciuna acceptabila, nu e chiar atat de mare dezamagirea cand descoperi ca are foarte multe picatele negre. Ni se mai spune ca ” mami o sa fie mereu langa tine, nimeni nu-ti va face nimic. “, dar atunci cand ” mami ” moare, cum te simti ? Cum e acea dezamagire???
Suntem cu totii constienti de adevar inca de la inceput, indiferent de relatie ca se va sfarsi. Si totusi, preferam sa ne mintim ca va fi ceva de durata, poate cat traiesti. Stii foarte bine in interiorul tau ca nu e asa,nu inteleg de ce trebuie sa te minti, sa speri, sa iti faci atatea iluzii,ca apoi sa suferi… E placut acel feeling in care tot ce zboara se mananca, inima iti bate mai tare,fluturasii alearga prin stomac, totul e roz si numai fericire in jur, asta pana cand incepeti sa va cunoasteti, descoperi si defectele, apar neintelegerile si acel feeling usor-usor dispare, si ramane iubirea, da.. iar ea cat rezista?! Pana apare o/un alta/altu de care sa te indragostesti si sa o iei de la capat, asta dupa ce suferi dupa precedenta/tul.
Ceas de ceas tu te minti ca va fi altfel, dar mereu e la fel si doare. Te-ai saturat si vrei sa schimbi ceva. Te trezesti dimineata si spui ca de data asta va fi altfel. Nu te vei mai minti, vei ignora acea voce din capul tau, o pui pe stand-by si o sa lasi totul sa curga cu adevar, chiar daca adevarul doare..
Stiu ca acest inceput al nostru o sa se sfarseasca. Prefer sa infrunt adevarul, desi mi-e frica de sfarsit, de un nou sfarsit.. E abia inceputul.. si deja ma gandesc la sfarsit, stiu ce sper, dar stiu realitatea. Mi-e frica sa te pierd…

duminică, 21 martie 2010

De Paste, iepurasul e... ARTIST!

Venirea primăverii l-a găsit pe Iepuraşul de Paşte in căutarea terenului pierdut în favoarea lui Cupidon şi Mărţişor, întrebându-se ce poate face pentru a-şi recâştiga valoarea spirituală în inimile oamenilor. Are oare nevoie de ... haine noi? O nouă frizură ? Poate chiar o operaţie estetică? Nicidecum! Are doar nevoie de o zi şi un loc de întâlnire cu oamenii inimoşi ai Bacăului!



Astfel, pe Iepuraşul nostru îl veţi putea vedea în data de 27 martie 2010, la Promenada Mall Bacău, unde vă va încânta cu expoziţii si atelierele de creaţie pe teme pascale  şi vă va invita să deveniţi Iepuraşi de Paşte pentru copiii din programele comunitare “SOS Satul Copiilor” Hemeiuş, achiziţionând la preturi simbolice, produsele artizanale realizate cu ocazia acestui eveniment comunitar.

Iepuraşul îşi asigură admiratorii că nu vor fi dezamăgiţi iar anul acesta va reuşi să işi pună în practică cele mai creative idei, alături de Promenada Mall Bacău, Deeplight, SOS Satul Copiilor Hemeiuş si prietenii lor inimoşi:

Colegiul Tehnic de Comunicatii „Nicolae Vasilescu- Karpen”,Colegiul Tehnic Radauti, Colegiul Economic " Ion Ghica " Bacau, Scoala generală nr 19 “Alexandru Scoala cu clasele I-VIII Galbeni, Scoala cu clasele I-VIII Sascut, Grup Scolar Agricol Sascut, Scoala cu clasele I-VIII Carligi, Scoala "Grigore Tabacaru" Hemeius !

sâmbătă, 20 martie 2010

Horoscopul

Sunt doua tipuri de oameni tinand cont de horoscop.
Cei care scriu si cei care nu pot iesi din casa daca nu au citit in horoscop daca sa ia tramvaiul sau taxiul?! Daca citesti in 3 reviste diferite horoscopul afli 3 informatii total opuse …
Despre oamenii care il scriu ce pot spune...ei citesc in stele (din cate stiu eu)…atunci de ce nu citesc toti la fel? Fiecare are alte repere dupa care isi justifica afirmaţiile.

In concluzie puterea mintii are o mare influenta asupra oamenilor.
Oamenii nu sunt la fel, unii sunt fericiti iar altii tristi chiar daca apartin amandoi aceleeasi zodii.

Articol realizat de Anca Ivan.

marți, 9 martie 2010

O aberatie

A fost odata ca-n povesti, peste 7 mari si 7 tari, o fata frumoasa dupa care fluierau toti golanii de pe bulevard si ii adresau replici gen "CI-FACII GAGICA?!". Dar frumoasa fata avea o bunica care o ingrijea pentru casa, ca sa fie ea fericita. Asa ca in fiecare zi umplea portbagaju la Mertzan cu mancare la reducere de la Selgros si se ducea la bunicuta cea grasa.

Baga bolidu de 600 cai putere, cu 2 injectii comandate pe calculator in viteza, accelereaza si nici nu trece de primu semafor si trece ca boaita pe rosu. Nici nu trec 10-15 sec si dintr-o data in spate...NINO! NINO!

Ce sa vezi maica?! Masina de politie cu cei 7 bulangii in ea. Opresc ii dau amenda, dar din cauza dificultatilor financiare care ni le-o lasat Basescu, ea nu poate sa plateasca. Se alege cu un avertisment si anume ca la urmatoarea abatere o duce la abator si o face salam de Sibiu.

Isi continua calea si ajunge la bunica, da sa puna mancarea in camara, cand sa deschida usa... ce sa vezi, un gigolo gol. O intreaba pe bunicuta cine e. Bunica incepe sa faca ca trenu, face infarct si moare. Ea fericita, ii ia actele pe casa, se combina cu gigolo-ul. Si traiesc fericiti pana in 2012 cand oricum o mierlim in casa bunicii. THE END!

Articol realizat de Dumitrescu Robert

duminică, 28 februarie 2010

Hachiko


Filmul prezinta povestea reala si trista a unui catelus gasit intr-o gara de un om bun,profesor de muzica( rol interpretat de Richard Gere),care il ia acasa si il creste.Intre cei doi se stabileste o legatura afectiva puternica.Dupa ce a mai crescur Hati(cum a fost numit cainele) isi conducea in fiecare zi stapanul pana la gara de unde aceasta lua trenul spre servici,iar la ora 5 se intorcea la gara in intampinarea lui.Asta se intampla vreme de 2 ani de zile.Dar intr-o zi stapanul,ajuns la servici face infarct si moare.Cainele insa il astepta dupa obicei in fata garii.Si nu numai in acea zi,nu inca 2 zile,nici 3,ci 10 ani dupa moartea profesorului,Hati inca il mai astepta in fata garii sa apara si sa se joace din nou cu el.



Toata lumea era impresionata de devotamentul cainelui,iar in zona devenise o stire,fiind recunoscut de localnici in timp ce isi astepta in zadar stapanul.Filmul este inspirat dintr-o poveste reala a unui caine din Japonia care a trait intre 1923 si 1935.In acel oras exista o statuie ridicata in memoria catelului de un devotament rar intalnit.
In completarea acestei povestiri va recomand sa vizionati trailerul filmului.


Articol realizat de Sarbu Radu

luni, 22 februarie 2010

De ce invidia este prezenta in firea omului?

Invidia este incapacitatea de a nu te putea bucura pentru alte persoane, ea poate aparea atunci cand nu esti in stare sati dai seama k pentru a te schimba tu trebuie sa faci progrese, este o stare de inhibare.

Revenid la intrebarea de mai sus : De ce invidia este prezenta in firea omului ? Raspunsul este simplu pentru ca intre noi exista diferente, diferente de avere, de inteligenta, de frumusete si din cauza acestor diferente, invidia va exista mereu in mintea omului.Chiar daca toti am avea aceleasi masini, bijuteri, case ... mai bine zis aceleasi bogatii, averi... invidia tot ar exista , atunci ar aparea alte intrebari : De ce ala e mai frumos ca mine ? sau De ce e mai glumet ca mine ? sau De ce e mai destept ca mine ? s altele.

Dar in ciuda existentei acestui defect, sunt oamnei care nu o poseda.Oameni care sunt educati, care au o fire mai puternica, mai saraci, nu ai sa vezi vreodata un om linistit, bland, cinstit (intr-un cuvant ‘painea lui Dumnezeu’) sa poarte invidie, dar in schim un om inganfat, rau la suflet, daca ar trece pe langa tine pe strada si te-ar vedea cu o cicolata in mana,parca il si vezi k iti arunca o privire de parca te-ar omora, parca te-ar blestema sa nu ai parte de ciocolata pe care o mananci.

Dar eu spun mereu ca exista un proverb : Dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. sau Daca invidia ar durea, spitalele ar fi pline... Asa ca indiferent de invidia persoanelor din jur tu trebuie sa fi tare sa mergi mai departe cu capul sus ...

Articol realizat de Arventi Adina

duminică, 21 februarie 2010

Transport in comun

E o zi obişnuită, într-un oraş monoton dintr-o parte uitată a României. E un autobuz aglomerat, cu diverşi indivizi ce nu au cunoscut termenul de deodorant, de scaune cu miros de ţigani (sunt rasistă când vine vorba de ţigani, nu-mi pasă.), păr mai mult sau mai puţin viu, vopsit de nenumărate ori la unele dame. Se simte tensiunea erotică din toţi, se simte cum bărbaţii urmăresc damele, îsi pun un pariu cu propria persoană. "Oare cât îmi trebuie să o aduc la mine acasă?", aşa nu ar trebui să mai plătească prostituatele. Din păcate, toate sunt căsătorite. Şi poate sunt fidele. Da, un oraş mic şi liniştit, cu prea mulţi perverşi şi prea mulţi mincinoşi.
Se aude un radio, pe frecvenţa 104.2, Europa FM. Nu sunt sigură ce se aude, dar ştiu că nimeni nu e încântată de melodia respectivă. Poate pentru că e de pe vremurile frumoase, poate pentru că are o importanţă sentimentală, sau poate doar sunt mulţi manelişti care nu ar aprecia niciodată muzica bună. Se leagănă toţi la fiecare dâmb de pe străzile minunate ale oraşului, nepăsător, gândindu-se la copii sau pisica de acasa, ratele de la bancă, criza financiară, pe cine să voteze ca preşedinte, dacă să voteze pentru un parlament uni sau bicameral...
Sau se gândesc doar că ploua.
Doamna din faţa mea se uită în gol. Mobilul îi sună. Nu mişcă niciun muşchi, nu vrea să răspundă. Domnul de lânga ea, la fel, aceeaşi situaţie. Şi de asemenea se auzeau prin tot autobuzul mobile care sunau. Şi strângeau toţi din ochi, evitând să răspundă. Şi până la urma, luau o gură bună de aer proaspăt îmbibat cu transpiraţie şi apăsau pe butonul verde înfioraţi.


Trecem pe lângă o biserică. Toţi fac grăbiţi cruce. Sunt toţi atât de grăbiţi că nici nu au răbdare să spună în gând cele 3 divinităţi. Nu spun de mine, ştiu că nu sunt cea mai credincioasă. Aş fi prea ipocrită. Spun că şi ceilalţi sunt mai ipocriţi pentru că nici nu au răbdarea necesară măcar pentru divinitatea în care se presupune că îşi depun toată credinţa. Ceea ce am constatat, că de când eram mică până în prezent, sunt tot mai puţini oameni care totuşi se obosesc să facă cruce când autobuzul trece pe lângă biserică.

De aici deja nu mai e problema mea.

Eu? Eu zâmbesc. Pentru că mă îndrept spre o locaţie care mă va face să zâmbesc.

Articol realizat de Miruna Popa

joi, 18 februarie 2010

Ardei verde iute



Desi are titlul asta, nu vorbesc despre mancare.Abia am luat cina cu ai mei si mi-e plin ghiozdanu'.
Vorbesc despre fetele oamenilor in diferite situatii.
Am observat ca oamenii, in special la maturitate, refuza a-si arata fata adevatara in situatii precum:mancatul lamaii, criticele persoanelor superioare, mancatul unui ardei verde iute, calcatul pe picoare, intepatul, injuratul, s.a.m.d.
Stand langa o persoana mai mult de 5 minute imi dau seama ce reactie are in diferite situatii: tantea din autobuz de azi a fost bruscata de cativa tineri.Reactia ei?A tacut, uitandu-se in jos, la sacosa cu patlagele si cartofi.
E evident ca nu as fi scris despre asta daca "intamplarea" nu ar fi facut ca si pe mine sa ma bruste un pusti de vreo 19 ani in aceeasi zi.
Desgiur, eu i-am zis pe romaneste : "Da' fii in pnm mea atent, frate!".Reactia lui a fost una gen "Tipa e dusa grav!" si mi-a raspuns :"Bine tanti, ma scuzi".
Hai sa iti povestesc fizionomia fetei mele in acel moment: eram de parca cineva mi-ar fi incalcat drepturile, mi-ar fi luat bomboana, ar fi varsta cafea pe mine sau ars noua camasa in patratele sau cel mai important: M-AR FI TREZIT DIN SOMN!!!.
Ochii mei s-au bulbucat si inrosit.Gura mea a luat forma de "O" iar mainile mele s-au inaltat spre tavanul autobuzului.Eram ca un varcolac din fimelele horror de pe timpuri: gata sa devorez!
Deci iti dai seama, Cititorule, de ce mi s-a zis "tanti" si "ma scuzi".
Desigur, daca ar fi fost un tip dragut ar fi zis mai mult ca sigur "scuze".Dar cum acest specimen ce se indrepta cu autobuzul spre aceeasi destinatie ca mine era un Coca-Cola, nici macar Light ca era rrom, nici macar 0 zahar,ca ala e preferatul meu si nu as putea compara o maimuta cu o asa bautura pentru regi (Omoara, stiu.Dar ce nu te omoara in ziua de azi?!), a trecut mai departe fara a arata macar putin parere de rau, normal ca ochii si fata mea au luat culoare visinei in toiul verii, mai ales ca detest perosanele ce fac parte din regnul "cocalar" sau "pitipoanca".
Eu fac parte din categoria "copii bazgaiati" care adora sa se strambe.Asa ca nu mi-e jena si mi se pare fiarte normal, sa iti arati mocile comice din diferite situatii.
Ei ... prietenii stiu de ce .

Articol realizat de Vata Anca

miercuri, 17 februarie 2010

Tocmai m-am uitat la Twilight…

… si nu mai inteleg nimic.
Varcolaci care omoara vampiri care omoara oameni, dar numai oamenii aia pe care vor ei sa-i omoare si care mai omoara si varcolaci din cand in cand care la randul lor sunt invinuiti ca omoara oameni dar practic ei ii protejeaza de vampiri care sunt cei care omoara oamenii.
Si apoi fata frumoasa care este indragostita de vampirul ratacitor care o paraseste ca sa o protejeze (faza clasica; scuza perfecta. ) ) si care mai apoi se indragosteste de varcolacul cel inimos, care e acel baiat ce o iubea inca din copilarie si pe care ea nu-l observase niciodata, dar pe care-l observa cand i-a plecat vampirasul.
Si apoi varcolacul cel inimos ii spune ca el nu poate sa fie cu ea pentru ca “ii va face rau” (alta faza clasica din categoria scuzei perfecte) si ca “nu e ea de vina, ci el e cel care poarta toata vina” (inca una tot din categoria scuzelor perfecte). Iar apoi vine la ea ca Romeo la Julieta la balcon si sare de jos pana la geam (et 1 cred ca era, sau mansarda), dar ea nu banuieste nimic (ce, doar nu toata lumea poate sa sara la o bataie din palme pana la et 1? ) E absolut normal! Dah!) si apoi el o lumineaza si-i spune ca e ceva cu el si nu poate sa-i spuna ca e un mare secret.(din cate stiu exact acelasi lucru i l-a spus si vampirul in prima parte :> ) si apoi intr-un final, a 2a zi, se “bate” ea cu unul dintre varcolaci si se transforma ala ca sa o apere.
Apoi, ea este an adrenaline junkie numai ca sa-l vada pe prea-frumosul vampiras si bineinteles, varcolacul este mereu acolo ca sa o salveze daca face ceva extraordinar de stupid, cum ar fi sa sara de pe o stanca in apa pe vreme de ploaie cand sunt valurile alea mai mari.
Dar totul este posibil!
Si apoi vine sora vampirasului sa-i spuna ca vrea ala sa se omoare pentru ca a aflat de la nush cine ca ea a murit si ca el nu poate “trai” fara ea.(avand in vedere ca era vampir era deja mort intr-un fel mai ciudat, deci ar fi a2a oara cand moare – misto si partea asta). Cand aude asta fata pleaca cu masina/avionul/iar masina sa se duca sa-l salveze pe domnisor si ca sa vezi, ajunge exact la tanc. Dupa face cunostinta cu ala de e cel mai tare de printre vampiri si scapa teafara! Tot ce trebuie sa faca e sa fie si ea transformata la randul ei in vampir. Si ea vrea asta de cand a aflat ca dragul ei iubit este unul. Asa ca , it’s not a big deal.
Filmul se termina cu varcolacul cel inimos vrand sa-l bata pe vampirul ratacitor. Acesta nu-si duce misiunea pana la capat pentru ca fata frumoasa se baga intre ei si le spune ca nu au cum sa faca asta fara sa o raneasca pe ea, asa ca se despart; varcolacul pleaca ranit si vampirul ii spune fetei ca daca nu se casatoreste cu el nu o transforma in vampir.
THE END!

Frumos, nu?:)) V-am stricat finalul, nu?:>

Filmul e ok asa per total. Merge sa-l vezi intr-o seara plictisitoare cand nu ai nimic altceva de facut. Sunt si faze funny, si face de action si faze romantice.. sunt de toate. ) Sunt si baieti frumosi (stiu ca unii s-au uitat sau se vor uita la film doar pentru asta )). Cam asta a fost..

Oricum, va inteleg daca v-ati pierdut de la prima propozitie pe care am scris-o. ) Nici eu nu le inteleg sincera sa fiu.

Articol realizat de

marți, 16 februarie 2010

Nebunie de sezon

Ca orice inceput are si-un sfarsit, stiam de mult. De asemenea, am fost mereu constienta de faptul ca nu te poti intoarce niciodata de unde ai plecat. N-o sa mai gasesti lucrurile la fel, n-o sa mai vezi aceiasi oameni, n-o sa mai simti aceleasi lucruri. Exista drumuri cu numele de DUS, dar nu exista drumuri numite INTORS. Si oricum, n-ai mai putea recunoaste cararea. Pietrele se duc la vale, vantul misca nisipul, apa sapa santuri pe care nu ai de unde sa le afli. Orice intoarcere este imposibila.



Asa am ajuns sa descopar avionul de la 2 fara 20. Daca seamana cu celalalt? Da. Acelasi sunet, aceeasi durata, acelasi efect. Daca l-am inlocuit? Nu. Nimic nu se poate inlocui. Le estept cu aceeasi emotie pe amandoua. Cel de la fara 20 soseste greu. Mi se intampla sa nu realizez ca trece, chiar daca verific de zece ori inainte ora. Celalalt vine repede. Ma ia prin surprindere si pleaca. Nu stiu de ce mai trece. Poate doar ca sa-mi aduca aminte ca exista.

Stele nu exista iarna. Helen le vede. Sunt patrate. Ale mele nu sunt deloc.

Ma intreb daca nebuniile mele sunt aceleasi cu nebuniile voastre. Ma intreb cat vor mai dura ale mele. Ma intreb daca e bine sa imi pun asemenea intrebari.

Articol realizat de Alexandra Scinteianu

duminică, 14 februarie 2010

Ceea ce noi numim fericire


Ceea ce noi numim fericire nu este fericire pura. Este ceea ce toti tindem sa atingem dar nu va fi niciodata in totalitate a noastra. Pentru unii fericirea nu poate insemna decat bani multi sau poate insemna dragoste traita intens. Pentru altii fericirea inseamna detaliile. Detalii precum crusta deasupra cremei de zahar ars, un peisaj cu un soare auriu, forme de inimi din ceasca de cafea, prietenii care te duc pe o banca sa iti asculte problemele. Cei care fug dupa tine cand fugi de ei. Fericirea este ceva universal . Dar asa cum stim, lumea este ignoranta, nu mai baga de seama toate detaliile. Ce raspuns poti primi intr-o zi cand mergi pe strada si intrebi o fata blonda cu ochi albastri, frumoasa intradevar (scuzele de rigoare pentru exceptii)? Un mobil roz, o viata roz, un prieten roz si totul roz.


Nimeni nu mai stie ce e aceea fericire. Pentru cei care chiar realizeaza asta tind spre fericire prin yoga. Pentru altii hamburgerii si mancarea este echivalenta cu fericirea. Sunt unii care se multumesc cu nimic, altii cu prea mult. Poate cu totii ar trebui sa fim mai pretentiosi, dar totodata trebuie sa ne gandim si la faptul cadevine mai greu de atins daca tot timpul vom spera pentru ceva mai bun.


Fericirea inseamna net. Fericirea inseamna bautura, fericire inseamna nebunie. De ce inseamna astea? Pentru ca te feresc de lumea reala. Lumea reala nu te mai poate face fericit. Numai visele te-ar putea face fericit. Numai iluziile spre o lume fantastica imposibil de realizat ar putea sa te faca sa fericit. Tocmai speranta este motivul fericirii tuturor. S-ar putea observa oricand un om pesimist care isi face prea mult griji ca nu este deloc fericit. Sperantele lui sunt moarte, merge cocosat pe drum cu privirea plecata, lipsit de sperante. Omul cu un zambet tot timpul pe fata si care pur si simplu se lasa dus de viata si lipsit de griji va fi tot timpul macar putin fericit. De ce? Pentru ca nu ii pasa de toate detaliile mici si nesemnificative ale vietii. Poate asta este mai bine.


Nimeni nu s-ar putea declara in totalitate fericit. Pot fi zile cu fericire mai multa sau pot fi zile cu mai putina fericire. Uneori vremea poate influenta asta. Cand ziua este ploioasa, blocurile mai gri ca niciodata, cerul alb, strazile gri, oamenii albi negri, cersetorii mai nenorociti, aurolacii cazuti pe sacii de gunoi, nu poti sa fii fericit. Nu poti fi atat de nepasator cat sa nu observi si sa nu te intristezi. Cand e soare si totul prinde culoare, cand vezi iarba de un verde smarald, cand cerul e bleo si soarele auriu, cand blocurile devin multicolore, cand oamenii au haine din ce in ce mai extravagante (da aici ma refer la doamne demult trecute peste varsta decentei care au o frizura punk si unghii negre) totul devine mai vesel si te indeamna sa speri.


Ce este fericirea? Este atunci cand speri, cand vrei sa fii fericit si iti folosesti toate puterile de care esti disponibil tocmai pentru a fi fericit. Cand tot ce ti-ai fi dorit in viata iti este indeplinit si cand te simti important. Cand stii sa echilibrezi totul si sa te bucuri de ce ai. Cand speri.



Miruna Popa


vineri, 12 februarie 2010

Critic trairi despre dezamagire

Sigur nu e fiinta ce vorbeste, respira, si face sex ce nu a avut macar o dezamagire in viata/.../an/.../zi.

Dezamagirea .. e atunci cand lumea iti cade in cap si toti cei din jur, pana si omul cu matura din parc ti se pare mai bun decat tine. E ca si cum.. daca ai fi o pasare in zbor, ai cadea brusc,nemaiputand sa-ti intinzi aripile. E atunci cand incremenesti de durere,spaima,de parerea celorlalti, si te simti inexistent.Nu am zis 'nimic' , ca si nimicul e ceva pana la urma urmei in momentul acela. Dezamagirea ... noi ne-o provocam.Caci sentimentul de 'dezamagire' apare atunci cand stiai ca poti sa faci lucrul acela. Ca puteai, daca munceai, un pic mai mult, sa reusesti. Dar nu s-a intamplat.Sa NU confunzi, Tu , din fata monitorului, 'dezamagirea' cu 'neputinta'. Cand nu esti capabil de efectuarea unei sarcini, apare 'neputinta', care e cu totul si cu totul diferita de 'dezamagire'.Cand e vorba de 'neputinta', constiinta nu te chinuie cu intrebari legate de ce nu ai putut.Nu ai putut si cu asta basta.Esti cretin .. mai stii.Prost pe romaneste.Asta e .Se mai intampal.1 la 1000.Asa e in viata, doar nu suntem la tv , la desene animate ,unde toti si toate is verzi cu dungi galbene si picatele portocalii. Deja am inceput sa folosesc cuvantul 'dezamagire' , incepand sa fiu dependenta de el.'Dezamagire' e la ordinea saptamanii. Nu sunt o perfectionista.Nici tu nu esti.Si totusi apare ... De ce?De ce preferam sa ne simtim inexistenti decat sa muncim si sa ne iasa ok lucrurile? De ce nu le facem din timp? De ce nu avem puterea sa reusim? De ce de ce de ce ?!?!?Intrebari .. si raspunsuri .. ba. Tipic omului lipsit de spirit. Eu una, nu sunt dependenta de cuvantul'dezamagire'. Sunt ok.Serios.Hai bai pe bune! Dar ma gandesc la intrebarile acelea fara raspuns .. ma simt inexistenta ca nu le pot gasi solutia in tot Universul meu .. Dar eu nu sunt dependenta de 'dezamagire' ... Dar totusi am spirit. Traiesc! Hey! Uite-ma! Nu ma vezi ..asa-i .. ? Stiam eu .. sunt doar o inexistenta .. o intrebare fara raspuns ...


Articol realizat de Vata Anca

joi, 11 februarie 2010

Jennifer’s Body

Vroiam sa va spun sa va descarcati in secunda 1 acest film! Este cel mai horror horror scos vreodata pe piata! Nici macar nu m-am putut uita la tot la de gore era. …………………………..

Presupun ca v-ati dat seama ca incercam sa fiu ironica. ) Damn, nu-mi iese niciodata! :-L Ooooooookay, Jennifer’s body mi-a fost recomandat de o tipa de pe VF. Avand in vedere ca era de pe VF, m-am gandit ca le are cu din astea si ca o sa ma sperii si eu putin. Si mi la-m descarcat. Filmul incepe promitator: o tipa tanara isi spune povestea, ea fiind in prezent la nebuni. Dar apoi incepe sa povesteasca. In primul rand, ea era fata tip “nerd” iar cea mai buna prietena a ei era “fata cea populara, dorita de toti tipii, invidiata de toate tipele”. Din start, ceva e putred in Danemarca! In al 2lea rand, cine pana mea ar mai lua in serios intr-un film horror pe “blonda proasta” din Mean Girls (Amanda Seyfried) care acuma este personajul principal adica tocilara, sau pe frumuselul ala din OC California (Adam Brody) care o sa aflati pe parcurs cine era. Singura mai ok este Megan Fox, dar nici macar. ) In al treilea rand actiunea se petrece intr-un orasel numit Devil’s Kettle unde era o cascada care intra in pamant si nu se mai stia unde mai iese. Okkkay johnny, oook. Fiind asa de bune prietene, se hotarasc sa mearga ele la un concert al unei trupe indie. Lui Jennifer ii cam sclipeau ochii dupa domnisorul solist (Adam Brody) care facea playback prost (macar de canta si el, prost, bun, dar macar iesea bine la filmari). Fata se duca sa ii ia ceva de baut solistului, iar intre timp, tocilara il aude vorbind pe acesta cu altul din trupa despre virginitatea prietenei ei.Se apuca astia de cantata, nush ce, nush cum, si la un moment dat ia foc barul unde se tinea concertul. Ca prin minune, nu scapa decat cei din trupa + cele 2 eroine ale noastre. Solistul, fiind atat de bun la suflet se ofera sa o duca in dubita lor pe Jennifer, lasand-o pe Needy acolo. Ajunsa acasa, Needy isi suna prietenul speriata pentru a-i povesti cele intamplate. Deodata cineva suna la usa(prima faza care se doreste a fi creepy din film). Se duce, raspunde, nu e nimeni, intra in casa, aude sunete ciudate in bucatarie, se duce acolo unde bineinteles nu e nimeni initial iar apoi APARE JENNIFER PLINA DE SANGE!!! Uau, nu va asteptati la asta, nu? ) Dupa ce ii decarteaza smoala si sange pe podeaua din bucatarie, pleaca si o lasa pe Needy speriata, fiind nevoita sa stearga murdaria in urma ei. A 2a zi la scoala, Needy se mira cand prietenul ei ii spune ca este nebuna si cand vine Jennifer la sc se mira si mai tare pentru ca nu mai este plina de sange. etc etc etc Apoi Jennifer se duce la unul dintre aia din echipa de fotbal, il baga in padure si-l mananca. etc etc etc Se mai cearta astea, se mai impaca, Needy incepe sa se prinda de cum sta treaba, intre timp trupa aia indie ajung un fel de simbol al orasului pentru ca ei cica au salvat oamenii din barul ala care a ars (Low shoulder se chema trupa pentru cei interesati) etc etc etc Se duce Needy sa cerceteze pe la biblioteca si se prinde de faptul ca trupa aia Indie au vrut sa o sacrifice pe prietena ei cea mai buna pentru ca aveau impresia ca e virgina si deoarece nu era virgina nu le-a mers si s-a intamplat ceva naspa.Ii spune prietenului ei si acesta ii recomanda sa se duca la un psiholog. etc etc etc. Mai omoara Jennifer inca cativa. etc etc etc Iar apoi vine Jennifer la Needy sa ii spuna ce s-a intamplat. si ii povesteste cum au dus-o aia in padure si au omorat-o, dar pentru ca nu era virgina, demonul a intrat in ea si acum trebuie sa omoare baieti si sa ii manance ca sa stea in viata si sa fie puternica. LOGIC, nu?! ) Apoi se cearta iar astea doua si Jennifer se hotaraste sa ii manance iubitul. Il vrajeste si pe asta si il omoara. Needy vrea sa se razbune si se duce iar acasa la Jennifer care isi alegea masa pe urmatoarea zi din anuarul liceului. Acum o sa vina partea emotionanta in care cele doua se bat pana la moarte, Jennifer pluteste si Needy sta pe ea (sunt si momente de girl on girl action pentru tipii care sunt interesati de asa ceva), iar Jennifer o musca de umar. Atunci cand “raul” mai are putin si invinge “binele”, Needy vede jumatatea de inima cu “BFF” de la gatul lui Jennifer si o rupe! si exact cand inima atinge podeaua, cade si Jennifer lipsita de viata! TAGIC!! In clipa urmatoare intra mama lui Jennifer in camera si o gaseste pe Needy cu un cutit infipt in Jennifer si o duce la nebuni. La nebuni asta o facea pe copilul rebel si o tineau aia mereu singura si se apuca asta de explicat ca, atunci cand Jennifer a muscat-o, i-a transferat o parte din puterile ei @-) Si acuma putea si ea sa zboare . si asa evadeaza si pleaca dupa cei din trupa Indie cea evil. Pe drum gaseste locul unde se duceau toate lucrurile care erau aruncate in cascada si gaseste cutitul cu care au sacrificat-o astia pe Jennifer. Filmul se termina cu Needy care ii omoara pe toti din trupa indie evil.

Aaaaasaaa, acum am ajuns la partea in care imi spun eu punctul de vedere. Deci, cat de retardat poti fi incat sa scoti asa ceva?! O trupa indie, repet INDIE, nu goth, nu black metal, nu orice altceva mai fioros, ci indie, se hotaraste ca drumul spre succes este prin sacrificarea unei virgine. Vi-l puteti imagina pe Gary Lightbody(solistul de la Snow Patrol) sacrificand o virgina? Bineinteles! Sau cum le-ar sta celor de la The Kooks imbracati in negru si facand un ritual satanic? Genial! Sau poate cei de la Coldplay ar fi mai potriviti. Da, igur! au fost nascuti pentru asta! Dimmu Borgir? Burzum? Neah, astia sunt niste iepurasi pufosi care nu ar atinge nici macar o musca. [-( Varg Vikernes? NEVER! A fost si este un sfant! (p.s: nu am nimic personal cu nici una din trupele sau persoanele de mai sus, le-am luat pur si simplu pentru ca au fost primele care mi-au trecut prin cap, asta ca sa nu ma trezesc injunghiata pe strada:)) ) .

Din tot filmul, asta mi s-a parut cea mai penala faza. E ceva gen WHAT THE FUCK IS WRONG WITH YOU PEOPLE?! Concluzia zilei de azi: Nu va mai feriti de Pisi H1N1, feriti-va de TRUPELE INDIE!!! THEY ARE SOOOO EVIL!!! Iar acum va recomand cu caldura acest minunat film! ) :>  (Nu pot sa cred ca am scris atat ) Va rog sa imi scuzati eventualele greseli, nu am mai stat sa ma uit daca am gresit sau nu.)

luni, 1 februarie 2010

Vise...

Pregatit ? Ok.

Ma gandeam la ce te gandesti ca ai vrea sa ai. Vise, lucruri prea scumpe, prea indepartate, sau pur si simplu imposibile. Eu mi-as dori sa … de fapt nu. Eu imi doresc si asta o sa se intample, ca la nunta mea, dupa parada porumbeilor, sa ma urc cu sotu’ meu mult iubit si bilionar intr-un balon multicolor mare in adevaratul sens al cuvantului. Si impreuna sa incepem turul … Paris ..coboram sa ne jucam cu ratustele in Sena, si dupa sa urcam in Turnul Eiffel si sa ne plimbam cu liftul pana la etajul 3. Dupa mergem in New York . Nu mai urcam cele 354 de trepte ca suntem obositi si aterizam direct cu balonul pe palaria zeitei ce reprezinta libertatea. Si tot asa da’ m-am plictisit. Ei? Acum sa va aud pe voi!


Articol realizat de Vata Anca

duminică, 31 ianuarie 2010

Despre coffee shop-uri

Cu totii cunoastem sau cel putin am auzit despre Cofee Shop-urile ce abia s-au deschis in Romania.
Amatorii de senzatii tari isi pot cumpara amestecuri din ierburi care au efecte similare drogurilor mai puternice, doar ca
euforitatea este de maxim 2 ore. Cunoscute sub denumirea de produse etnobotanice, acestea sint amestecuri din plante care au
acelasi efect cu al substantelor halucinogene.Pana de curand,in Bacau s-au deschis peste 20 de astfel de "Coffee Shop"-uri
majoritatea s-au inchis pe parcurs.Au fost cazuri in care diferite persoane au intrat in spital datorita acestor ierburi.
Pe langa aceste ierburi,in aceste magazine se mai gaseseste si sarea de baie care ucide "Special Gold".


„Bag de cand a aparut si am observat ca la inceput nu iti face rau.Pe parcurs iti dai seama de dependenta
psihica care ti-o provoaca de fapt.De la o doza mica din aceasta sare de baie pornesti spre o doza mai mare.Simti ca parca nu mai are
efect.De aici o iei pe drumul Heroinei,Cocainei si ale altor droguri. Mi-am dat seama ca acest praf imi dauneaza abia cand m-am cântarit si
am observat ca am slabit 12 KG in doua saptamani.Mama era ingrijorata. Eu scazusem la invatatura si nu mai mergeam cu zilele la scoala.
Eram disperat sa mai fac rost de praf."
De cealalta parte a baricadei, alte zeci de tineri afirma, sub protectia anonimatului, ca se bucura cu regularitate de
„Special Gold” si nu de putine ori au trebuit sa suporte in tacere efectele: dureri musculare, dureri ale nasului si ale
maxilarului, anorexie, insomnii, deprimare, epuizare fizica si psihica, halucinatii si scaderea poftei de mancare !!!